70×7=?

70×7=?

490?… Hmmm…. in matematica pe care noi  o cunoastem este asa… Insa este o matematica in care nu atat face.

Dar nu te stresa! Articolul asta nu e in legatura cu matematica… Doar asa… putin…Te prinzi tu imediat!

Daca intrebi pe aproape oricine pe strada daca a auzit de rugaciunea “Tatal nostru”, iti va spune ca da. Unii chiar o stiu pe toata.

Ce frumos suna… Tatal nostru care esti in ceruri… Sfinteasca-se numele Tau! Vie imparatia Ta… Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant! Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi….Si ne iarta noua greselile noastre…  Nu ne duce pe noi in ispita… Izbaveste-ne de cel rau… Ca a Ta este imparatia, puterea si slava in veci, amin!

Ups… Am uitat ceva?…. Cred ca da…. “Iarta-ne…. dupa cum IERTAM si noi…”

Hmm…. Partea asta nu e preferata noastra….

Aceeasi problema o avea si Petru pentru ca o data l-a intrebat pe Isus in legatura cu acest lucru.

“De cate ori, Doamne, trebuie sa imi iert fratele? De 7 ori?”…. “Nu, de 70 de ori cate 7…”   “CUM??!!”

Daca stam sa facem un calcul dupa matematica noastra, 70×7=490.

Ziua are 24 de ore. Ora are 60 de minute.

24×60=1440 minute pe zi

1440/490=2.93

Asta inseamna ca noi ar trebui sa iertam pe zi, pe o singura persoana, o data la aproape 3 minute. Asta in cazul in care nu dormim deloc… Ceea ce numai studentilor de la arhitectura li se intampla!

In cazul in care socotim 7 ore de somn, inseamna ca din 1440 de minute au mai ramas 1020 de minute, care impartite la 490 dau puuutin peste 2 minute. Deci, noi trebuie sa iertam pe acelasi om, intr-o singura zi, o data la 2 minute.

Acuma daca stam sa ne gandim, ce om de pe lumea asta ar putea sa ne greseasca atat de des incat sa trebuiasca sa il iertam o data la 2 minute? Este cam imposibil,nu?

Atunci, ceea ce inteleg eu din 70×7 (lucru de care am fost luminata de un alt om minunat, care,  daca citeste: Multumesc frumos!:D ) este ca Isus nu a vrut sa ne puna sa numaram greselile altora, sa vedem daca ajungem la 490 pe zi. Ideea e ca probabilitatea ca un om sa greseasca atat de des e foaaarte mica. Ceea ce Domnul ne invata e sa respingem din start ideea ca actiunile sau vorbele oamenilor din jur ar putea ajunge la noi.

Trebuie sa fim ca un parapet care atunci cand vine o sageata, aceasta ricoseaza cand il atinge.

Avem obligatia sa iertam de atat de multe ori incat nici macar nu trebuie sa ne mai gandim la numaratoare!

Cu ceva timp in urma, pentru un timp destul de indelungat, am lasat sa imi patrunda in minte ganduri care imi spuneau ca o anumita persoana are ceva cu mine. Odata lasate, ele au dus mai departe. Cand vedeam la persoana respectiva ca trece fara sa ma salute, sau lucruri de felul acesta, imediat mintea mea imi spunea:”Vezi, te uraste! Nu te suporta!” Si astfel un fel de… amaraciune a intrat in sufletul meu. Deveneam tot mai trista pe zi ce trecea. Pana cand mi-am zis: “Gata! Nu mai las niciun gand de felul acesta sa imi intre in minte! Poate ca eu raman aceeasi persoana in ochii ei, insa nu mai vreau ca viata mea sa fie intristata de asta!”. A fost greu la inceput, insa incet, incet am reusit sa trec peste!

Si asa de bine e!