Sa va povestesc ce mi s-a intamplat intr-o zi. Defapt, ce i sa intamplat unui catel. Dumnezeu a vrut sa fiu si eu prin zona. Daca bine imi aduc aminte, s-a intamplat intr-o zi de iarna, sau cel putin era foaarte frig.
In timp ce asteptam tramvaiul sa merg la faculta, ca na, eu cica as fi o fata constiincioasa, care nu chiuleste [:))] , am observat un catel pricajit, micut, nemancat de vreo 3 zile stand fara nicio problema pe mijlocul caii pe unde trece tramvaiul. Statea lejer intre sinele de tramvai, pe locul pe care cred ca si l-a incalzit cu multa truda. Destul de inteligent din partea lui, mai ales ca era un frig afara de iti ingheta sufletul, aproape. Singura problema era ca peste aproximativ un minut, un tramvai avea sa treaca fix prin locul incalzit al catelului. Dar se pare ca micutul nu stia acest lucru.
Mai erau si alti oameni in statie, iar unul dintre ei, mai inteligent, se pare, decat cainele, a tot incercat sa il alunge pe micut pentru ca sa nu fie calcat de tramvai. Catelul numai nu se urnea din loc, parca nervos pe omul nerusinat care indraznea sa ii disturbe linistea si comfortul. Insa omul nostru a insistat, iar de cateva ori cainele s-a ridicat de la locul lui, insa nu dura mult si revenea.
Bineinteles ca tramvaiul se apropia, nepasator fata de catelul incapatanat care in cateva clipe urma sa fie strivit. Omul de care vi-am povestit a insistat mai mult de aceasta data, constient ca daca nu fuge de acolo, cainele isi va inceta existenta pe acest pamant.
Inca 50 de metri, inca 20, inca 10, inca 5…. La insistentele omului si deranjat de galagia facuta de tramvai, cainele a fugit in ultimul moment din calea tramvaiului. Banuiesc ca aproape a facut infarct din cauza sperieturii.
Culmea este ca, dupa ce tramvaiul a plecat, micutul a revenit la locul lui. Nu a durat mult si a venit urmatorul tramvai. De aceasta data catelul si-a invatat lectia si, cand omul l-a alungat prima data, a si plecat de tot din locul acela.
In timp ce mergeam spre scoala cu acel al doilea tramvai, m-am gandit la bietul catel incapatanat. Si, culmea, am realizat ca seaman cu el. De cate ori nu mi s-a intamplat sa imi fac un “culcus” confortabil, calduros, insa intr-un loc periculos? De cate ori nu a incercat Dumnezeu sa ma alunge de acolo, stiind ca daca raman voi pati numai lucruri rele? De cate ori nu m-am suparat pe El pentru ca aveam impresia ca imi vrea raul si nu ma lasa in zona mea confortabila? Cred ca mi-e si rusine sa ma gandesc… Iar ce e si mai grav e ca dupa ce pericolul trecea, reveneam si eu ca miculul incapatanat, in acelasi loc.
Dandu-mi seama de incapatanarea mea mi-a cerut iertare Taticului meu, rugandu-L sa ma ierte pentru aceasta.
Si chiar daca mi-am dat seama de greseala, inca mai am momente in care ma supar pe El pentru ceea ce face.
Si totusi stiu ca daca Dumnezeu ma alunga dintr-un loc ce pare sigur este pentru ca tine la mine si imi zice:
“Fugi de acolo! VEZI CA TE CALCA!”
