O zona prin care trec frecvent de cand am venit in tm este zona catedralei. Lucrul acesta se intampla pentru ca dupa ce cobor din tramvaiul 10, o iau pe jos pana la faculta si, inevitabil trec pe langa catedrala. Deja asa m-am obisnuit cu traseul incat parca il parcurg “setata” pe pilot automat. Insa intr-o zi s-a intamplat ceva interesant. Treceam eu grabita pe langa catedrala si, cum spuneam, pusa pe pilot automat, cand, dintr-o data, mi-am dat seama ca ceva nu e la fel ca in zilele precedente. Dupa ce am stat putin, mi-am dat seama ca acel ceva era defapt cantecul unor mii de pasari care s-au adunat pe crengile copacilor din jur. Erau o gramada! Cred ca in viata mea nu am fazut atatea pasari la un loc. Si cantau atat de frumos…!
Ce era ciudat, e ca nimeni, absolut nimeni nu parea sa le fi auzit. Cei care sunteti de pe aici, de prin tm stiti cum arata centrul dimineata la 8 fara ceva. Oameni peste oameni, unii pe jos, altii in masini, troleie, autobuse, taxiuri…. Intr-un cuvant- groaznic.
M-am gandit atunci si mi-am dat seama ca in lumea asta agitata si plina de provocari, de competitie, corupta de bani si putere, uitam sa acultam muzica din jurul nostru. Uitam sa ascultam pasarile, greierii, vantul, ploaia, tunetul…. Uitam ce e mai important, cadourile pe care Domnul nostru ni le da in fiecare zi. Prinsi in haosul acestei lumi civilizate uitam sa ne intoarcem privirile spre Cel ce merita toata atentia noastra. Uitam sa ii multumim pentru cantecele de dragoste pe care ni le canta si uitam sa ii cantam si noi prin vietile noastre.
Azi la tineret la Poarta chiar despre asta s-a vorbit. Ca oamenii au acuma de toate, numai timp nu mai au. Este foarte adevarat!…din pacate…
Abia asteptam diminetile de langa catedrala ca sa mai ascult inca o data cantecul pasarilor. Aproape ca m-as fi oprit in mijlocul drumului si as fi stat acolo cu ochii intinsi si cu mainile inspre cer, atat de frumos mi se parea! Si totusi, nimeni nu parea sa le asculte in afara de mine…
Momentele acestea atat de revigorante pentru mine nu au tinut la nesfarsit. Pasarile au plecat in drumul lor inspre locuri mai calde, lasand in urma niste copaci pustii si o biata fetita care ar mai fi vrut sa asculte muzica lor neascultata de nimeni.